ppl. a. Obs. [f. ARSE sb. + -ED2.] Having an arse. (Chiefly in comb.)
c. 1000. Ælfric, Gloss., in Wright, 45/2. Tergosus, earsode.
1562. J. Heywood, Prov. & Epigr. (1867), 16. To beg a breeche of a bare arst man.
1611. Cotgr., Cul-pelé, bauld-arst.